Suferinţa ca act suprem de cunoaştere. Despre vocaţia antropologică a scriitorului – Bogdan-Costin Georgescu

pr. Bogdan Costin Georgescu

pr. Bogdan Costin Georgescu

Despre Cornel Constantin-Ciomâzgă mi se pare insuficient să mai emitem caracterizări, aprecieri, impresii… Profesorul a marcat profund jurnalismul românesc post-decembrist, a contribuit la formarea unor buni ucenici întru cele ale presei (scrise, radiofonice sau televizate, mai nou şi cele ale presei internetaurizate — unii o numesc, vai Doamne!, blogosferă).

Prezentul belaliu

În rarele discuţii pe care le-am avut cu Profesorul, dânsul, ca un bun creştin ce este, îmi povestea mai mult despre marile sale dezamăgiri, legate de cei care nu i-au fost „buni ucenici”, dar care au ajuns să fie „formatori de opinie” într-o Românie Dezaxată (înţelegând prin România Dezaxată acea construcţie superficială, fără axe[1], care la prima luare de contact cu realitatea crudă se sfărâmă în multiple cioburi „corect politice”). România adevărată, sau România Profundă (România Mea) este alt fel… Sau alte feluri… „Felurile” sunt proporţionale cu numărul (dar şi numele!!!) ficărui martir din temniţele morţii colective, acea moarte, mai moarte decât toate morţile individuale, în care şi „viii” şi „morţii” erau la fel de morţi — comunismul. În comunism nu puteai să-ţi „laşi morţii să îngroape morţii lor” pentru că oricum toată lumea proceda la această lugubră activitate în care din „ecuaţie” se pierdea chiar necunoscuta Arhe-Chipului, i.e. chipului lui Dumnezeu din persoana umană. Nu s-ar putea spune că în globalism suntem mai „vii”, ci doar că teatrul social ştie să mascheze mai bine drama colectivă şi că această belalie[2] „corectitudine politică” nu ne oferă nici un criteriu axiologic valid. Dar de-personalizarea umană şi înlocuirea persoanei cu individul matriculabil a cunoscut cele mai înalte culmi ale ororii în comunism. Cel puţin astăzi, în „libertatea” absolută care nu ştie cum să ne mai înconjoare cu sârmă ghimpată cu arome „corect politice”, factorul decizional personal, încă, mai joacă un rol important…

Să ne mai întoarcem acasă!

În cursul acestui an a ieşit de sub tipar (ce frumos, încă, sună expresia „a ieşi de sub tipar” — unii au modificat-o în tehnologica expresie „s-a scos de la offset”) romanul Se întorc morţii acasă, autor fiind Profesorul Cornel Constantin Ciomâzgă… După magnifica alcătuire epică intitulată Lucrarea, despre care s-a spus că este un roman care „sparge tiparele”[3] sau „o carte cu mireasma unei Evanghelii, o întâlnire pe care nu avem voie să o pierdem”[4] Cornel Constantin Ciomâzgă vine cu o monumentală frescă a fenomenului tipic terorii comuniste în care un călău torţionar este eliberat din prizonieratul morţii sale ontologice chiar de către fosta sa victimă, după ce înviază de-a dreptul din moartea clinică în împrejurări pe care îl vom lăsa pe cititor să le desluşească din paginile romanului. Au urmat şi urmează încă multe invitaţii ale autorului în studiourile diverselor televiziuni din ţară şi interviuri în ziarele importante şi fiecare apariţie în public a Profesorului stârneşte admiraţie, mişcă suflete şi produce (în bine) mutaţii de comportament în rândurile celor care păşesc în universul romanelor sale şi ies realmente împrospătaţi şi îmbogăţiţi spiritual în urma lecturii lor.

Am citit multe dintre cronicile care s-au scris recent după lansarea romanului, am urmărit multe dintre emisiunile în care autorul a fost invitat pentru a vorbi despre intriga romanului, dar mai ales despre semnificaţia morală, în cheie exclusiv creştină, a iertării şi eliberării de sub povara vinovăţiei prin Sfânta Taină a Mărturisirii. De aceea nu despre derularea acţiunii romanului vom vorbi în cele ce urmează, tocmai pentru a lăsa cititorului privilegiul de a se zidi sufleteşte, şi nu neapărat pentru a mai adăuga aprecieri subiective. Nu scriu aceste rânduri ca pe o simplă recenzie la acestă minunată operă, pe care aş îndrăzni, totuşi, să o descriu ca fiind unul dintre cele mai importante romane care s-au scris după 1989 în literatura română. Domnul Profesor nu este dintre cei cărora le place să fie lăudaţi, dânsul fiind un trăitor într-ale Ortodoxiei, un pustnic al cetăţii, am putea spune, de aceea nu ştiu dacă ar fi de acord cu mine că Se întorc morţii acasă are ceva din universul dialogului psihologic dostoievskian dintre ucenic şi duhovnicul său. De mai multă vreme Profesorul trăieşte retras într-o dimensiune ascetică fără a fi spus, încă, din fericire pentru noi, cei din cetate, un adio categoric dimensiunii social-culturale a societăţii româneşti. Din când în când se mai coboară către noi cu câte o Lucrare sau ne ajută pe noi, „morţii cei vii”, să ne mai întoarcem acasă — către acel acasă serafic al normalităţii, al firescului ontologic de fiinţe purtătoare de Arhe-Chip dumnezeiesc.

Dospind esenţa

Ca şi în Lucrarea, roman modelat în jurul unei anchete de presă a gazetarului Cornel Constantin Ciomâzgă, structura romanului Se întorc morţii acasă se urzeşte pe fapte reale, deci se poate spune că în ceea ce-l priveşte pe scriitorul Cornel Constantin Ciomâzgă dânsul are talentul descriptiv al unui antropolog social, al aceluia care prezintă fapte, evenimente, personaje, situaţii sociale, pentru ca mai apoi din acestea să se poată construi o învăţătură cu încărcătură morală. Autorul nu ar fi putut construi atât de frumos structura livrescă a operei sale dacă nu ar fi cunoscut personal personajele şi nu ar fi luat parte la derularea evenimentelor; tocmai observaţia participativă, condiţie a muncii de studiu analitic a antropologului, îi permite autorului să descrie ca nimeni altul tulburarea sufletească căreia îi cade pradă fostul torţionar Petre, ajuns în mod minunat să se confeseze tocmai fostei victime, Părintelui Filip. Confesiunea va pune bun început reconstrucţiei ontologice a persoanei în individul Petre, făcând din fostul torţionar o fiinţă umană cu dorul aflării Căii, cu dorul regăsirii umanităţii din sine… Victima îşi ajută, astfel, călăul să se ridice de la stadiul de individ la cel de persoană, de fiinţă purtătoare a chipului lui Dumnezeu care alungă fiara din sine.

Cornel Constantin Ciomâzgă are geniul acesta al dospirii esenţei din miezul unui simplu reportaj, gen jurnalistic care unora li se poate părea banal, într-o adevărată structură epică cu reverberaţii de Pateric. Evenimentele, descrise în maniera autorului, încetează să mai fie simple fapte de presă şi devin situaţii de viaţă, pilde cu încărcătură puternică de înţelepciune, chei către înţelegerea filosofică şi teologică a vieţii obişnuite; acesta este tocmai demersul generos al antropologiei sociale. Spuneam în începutul acestui umil periplu printr-o simplă mărturisire că Profesorul Ciomâzgă a contribuit la construcţia unei generaţii de noi jurnalişti după 1989. Dar harul jurnalistic al lui Cornel Constantin Ciomâzgă este tocmai suportul pe care se dezvoltă romancierul. Marii gazetari din epoca interbelică, epoca de aur a culturii române, nu au fost totuşi autori de literatură stricto sensu, afară poate de Nicolae Iorga, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Eugen Ionesco, George Călinescu, Geo Bogza sau Radu Tudoran. Au existat mari gazetari, creatori de curente în literatura vremii, unii cu tendinţe spre filosofie şi / sau teologie (Nae Ionescu, Nichifor Crainic) sau sociologie (Mircea Vulcănescu), dar dintre gazetari nu s-au ridicat mari autori de literatură pură. Iată de ce trebuie să recunoaştem geniul romancierului Cornel Constantin Ciomâzgă în vremurile noastre, acela de a şti să prefacă informaţia de presă în urzeala epică; or aceasta este tocmai vocaţia cunoaşterii antropologice de care vorbeam înainte.

O carte fascinantă

Se întorc morţii acasă este, aşadar, un roman antropologic creştin, o construcţie epică care pornind de la fapte concrete ne invită să înţelegem semnificaţia creştină a jertfei şi a iertării. O bună prietenă, fostă profesoară, aflată sub ispita suferinţei fizice, dar adâncită în lectura cărţilor sfinte, după ce i-am recomandat acest roman, mi-a telefonat să-mi mulţumească (mie?!) că a citit, în sfârşit, una dintre cele mai fascinante cărţi care s-au scris în România post-decembristă. Nu ştiu dacă toate evenimentele importante din societatea românească trebuie evaluate calendaristic prin raportare la momentul rupturii de comunism din 1989, dar cu siguranţă avea dreptate când se referea la calitatea literară a operei lui Cornel Constantin Ciomâzgă. Cu certitudine Profesorul este un romancier autentic cu vocaţia cunoaşterii antropologice creştine. Iar în vorba aceasta cu duh de Pateric este cuprinsă antropologia transfigurării ontologice a omului vechi în „[…] omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului […]”[5] din modelul literar al autorului: „Omul vechi de-ar şti să moară, / înainte de-a muri, / atunci, când ar fi să moară, / omul nou n-ar mai muri.

 

de Bogdan-Costin Georgescu

constiintaortodoxa.ro

 

 

NOTE:

[1] România Dezaxată, sau România fără axe, este România fără Cruce!… Crucea este singura construcţie geometrică a mântuirii care are axele (matematic strict logic necesare şi suficiente!) la care nu se mai raportează de-busolaţii (adică cei „fără de busolă”, cei care nu mai ştiu Calea spre Cale)… Crucea de pe Caraimanul gândirii naţionale corecte ontologic (nu corect politice!)…

[2] Folosesc aici chiar termenul pe care îl foloseşte de foarte multe ori şi Profesorul. Bela-liu (-lie) nu în sensul vulgar de aiu-rit (-rită), cum foarte prost este descris de televiziunile maneliste (nu cele manieriste), ci în sensul DEX-ului, i.e. mofturos, năzuros, capricios.

[3] Ziua, 30 martie 2004.

[4] Lumea Românească, SUA, august 2004.

[5] Efeseni 4:22–24.

Distribuie...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestDigg thisShare on RedditEmail this to someone

De asemenea, ai putea dori...

error: Content is protected !!

Prin continuarea utilizării site-ul, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. citește detalii...

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close