Te-ai gândit la asta?

Eubul, marele filosof al Alexandriei, l-a întrebat într-o zi pe

fostul lui coleg de școală Vasile cel  Mare:

“Spune-ne nouă, minunatule, care este cea mai înaltă

filosofie a creștinului?”

Și Marele Vasile i-a răspuns:

“Cea mai înaltă filosofie de sub cer, iar nu doar a

creștinului, este să avem de-a pururea

moartea înaintea ochilor”.

Noi însă, din nefericire,

nu vedem moartea precum este,

pentru că-nțelegând greșit,

că-i rea și hâdă,

cum au descris-o ne-nțelepții,

privim spre ea prin falduri negre

ca spre baubaul din poveste.

*

Angoasele și anxietățile cele mari ale lumii izvorăsc tocmai

din acest cuvânt:

MoArTe.

Nu există nonșalanță în relația cu moartea.

Cel mult o impetuoasă inconștiență care,

de frică,

îi strigă eclatant scândurii din fostul brad:

N-am timp!

Nu-mi pasă!

Dar îi pasă, îi pasă…

Și celui nepăsător îi pasă.

Singurii cărora nu le mai pasă de moarte sunt morții.

Cine n-a biruit încă moartea,

La vederea ei,

simte că deasupra pleoapelor fâlfâie o aripă rece.

Moartea este atât de aproape,

cu mult mai aproape decât ne imaginăm noi.

Vremea morții este în fiecare clipă.

Murim cu fiecare clipă pentru a ne naște într-o altă clipă.

Prezentul însuși este un viitor de-o clipă

care

se varsă și se varsă și se varsă

prin acea clipă,

chiar în acea clipă,

într-un

i r e c o n c i l i a b i l

trecut.

Nașterea noastră-n veșnicie însă,

consistă

în acea clipă mare

care se va fi despicat mirabil,

o parte rămânând lipită de trecut,

cealaltă…

revenindu-i veșniciei!

Cât de frumos ne pregătește Dumnezeu pentru această

clipă nesfârșită.

Adormim fără teamă în fiecare noapte

pentru că știm că-n fiecare dimineață ne vom trezi și…

iarăși va fi viață!

De ce nu privim oare tot așa

și

spre-acea mare adormire?

De ce ne este așa de greu să credem că ne vom trezi,

așa cum n-a fost niciodată,

cu totul noi și diferiți

în dimineața veșniciei?

De ce?

Pentru că, învăluiți sub ignorări istorice,

refuzăm cu obstinată vehemență

înnoirea noastră încă din vremea clipelor nedespicate.

Pentru că n-am înțeles

că numai moartea vechiului

poate face posibilă

apariția noului.

(fragment din cartea Se întorc morții acasă)

Distribuie...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestDigg thisShare on RedditEmail this to someone

De asemenea, ai putea dori...

error: Content is protected !!

Prin continuarea utilizării site-ul, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. citește detalii...

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close