Ce înveți când înveți…

Nu tot ce-am învățat înseamnă că știm, dar ceea ce știm se cheamă că am învățat!

Dacă s-ar face din această perspectivă o analiză simplă, punându-se în balanță pe de-o parte cantitatea de informații furnizate de o școală oarecare, iar pe de-o alta știința utilă pe care o mai au, peste un timp, cei care au trecut prin școala respectivă, s-ar observa două lucruri importante și grave. Mai întâi, prețul incomensurabil, dramatic, plătit în ore, zile, săptămâni, luni, ani de viață pentru un rezultat discutabil care ar putea fi, în alte condiții, total diferit și cu o altă investiție de timp. Apoi cantitatea uriașă de lest informațional furnizat în acele ore, zile, săptămâni, luni, ani de viață pentru care se percepe, suplimentar, o taxă în neuroni, prin șirul interminabil de emoții și tensiuni din timpul multiplelor teste și examinări, cele mai multe, să recunoaștem, total inutile sau, în orice caz, ineficiente.

Cui bono? Cui prodest?[1]

Elevul, mai întâi, și, mai apoi, studentul sunt captivii unui sistem ce se prezintă aparent pozitiv și necesar, dar care se devoalează finalmente, în cea mai mare parte, iluzoriu și superfluu.

Învățământul este atât de necesar pe cât de util devine!

Dacă societatea, prin organismele sale, ar fi pentru om, precum pretinde, dacă omul ar fi onest cu sine, atunci și unii și alții ar recunoaște sincer că învățământul trebuie reformulat din temeliile sale, după criteriile utilității prin eliminarea tuturor savurilor.

Ar trebui să fie un sistem dinamic, cu programe suple, atractive și astfel și costurile ar fi incomparabile.

Oriunde în lume aceasta ar fi cea mai blândă, necesară și spectaculoasă revoluție, iar în anumite locuri, principiu de evoluție.

Și dacă nu se întâmplă așa este numai pentru că diavolul trișor, atât de neluat în seamă, nu ratează niciun prilej prin care poate să-l păgubească pe om în ce are el mai valoros. Iar timpul este cel mai important capital care odată pierdut nu mai poate fi redobândit.

Ce timp! Ce ani! Copilăria, adolescența, tinerețea, în bună parte, împuținate implacabil, mortifiant, printr-o formulă ce pare indestructibilă, printr-un sistem ce nu se va lăsa răscroit fără „război“ și fără „victime“.

 

fragment din SE ÎNTORC MORȚII ACASĂ

[1] Ce beneficu? Cui folosește? (lat.)

Distribuie...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestDigg thisShare on RedditEmail this to someone

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!

Prin continuarea utilizării site-ul, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. citește detalii...

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close