„Lucrarea” este o alcătuință care pleacă de la niște fapte și personaje reale

Marian DRAGHICI: Domnule Cornel Constantin Ciomazga, cartea dumneavoastra cu titlul „Lucrarea”, aparuta la Editura Ziua in primavara, v-a adus un succes extraordinar. Este deja pe piata editia a doua a volumului. Cum va explicati succesul acesta iesit din comun?

Cornel Constantin CIOMAZGA: Nu stiu ce inseamna un succes comun pentru ca sa pot vorbi despre un „succes iesit din comun”. Succesul cred ca este sau nu este. Intre aceste limite sunt, desigur, nuantele.
„Lucrarea” este, din ceea ce stiu eu, socotita de catre publicul cititor si de catre specialisti, „o carte buna”. O carte buna cred ca este si o carte de succes. De cele mai multe ori „Lucrarea” a fost numita insa „o carte tulburatoare”. Si asta, probabil, din perspectiva povestii si a personajelor. Dar „Lucrarea” nu inseamna numai atat. Este un proiect literar amplu, realizat dupa doisprezece ani de pregatire, petrecuti intr-un continuu glisando intre da si nu. Intre a o scrie sau ba. Intr-o zi, m-am retras totusi din toate preocuparile social-comunitare, deloc putine, si m-am reformulat. M-am asezat in chiliile unor monastiri unde, timp de doi ani, am trait aceasta carte, respirand aerul unei experiente despre care ar trebui sa vorbim ca o tema in sine.
M.D.: Din pacate, valoarea unei carti nu aduce automat si succesul. Dar sa lasam. Cine era domnul Cornel Constantin Ciomazga inainte de aparitia „Lucrarii”? Ce scrisesera pana aici?
C.C.C.: Mi-am castigat existenta o buna bucata din viata de pe urma condeiului. Am fost gazetar. Am debutat prin 1980, sub pseudonimul Cornel Cupsa, intr-o taina deplina pentru cei din jur, publicand in presa vremii versuri, tablete satirice si eseuri. In 1990 am facut parte dintr-o echipa de gazetari redutabili care au facut din „Zig-Zag” saptamanalul cu cel mai mare tiraj si impact de piata din istoria presei romanesti postmoderne. Am fost apoi redactor la saptamanalul „Tinerama”. Am fost redactor-sef al primului post de radio particular din Romania: „Fun-Radio”. Am fost director general la „Radio Tinerama” intre 1992 si 1996. Intre 1993 si 2003 am fost presedintele Asociatiei Jurnalistilor Europeni – Filiala Romania. Am fost profesor la Facultatea de Jurnalistica a Asociatiei Ziaristilor din Romania, unde am predat „Arta Interviului si Talk-Show-ul” si „Reportajul de la relatare la literatura”. Am realizat primul format Talk-Show din Romania in iulie 1990 la Fun-Radio.
Am publicat interviuri, reportaje, editoriale, eseuri si comentarii in „Romania Libera”, „Tinerama”, „Ziua”, „Libertatea”, „Curentul” si altele.
„Lucrarea” este insa cartea mea de debut. Am debutat ca scriitor de carte, iata, la 48 de ani, dupa o perioada de lungi preparative si chibzuinte.
M.D.: „Lucrarea” nu este o carte de fictiune, si totusi e. Cuprinde si multa eruditie duhovniceasca, filocalica, neobisnuita la un mirean. Ati pornit de la o intamplare reala, sau cum? De cand scrieti la aceasta carte?
C.C.C.: Vai, mie! „Lucrarea” este o alcatuinta care pleaca de la niste fapte si personaje reale, este o scriere in formula epica, romanesca, in cheie pildologica, tema principala fiind catharsisul. Transformarea.
In viziunea crestina singurul mod in care se realizeaza procesul metamorfotic purificator este prin participarea la „Lucrare”.
Transformarea duhovniceasca, redobandirea starii dumnezeiesti, prefacerea intr-un chip de lumina a omului contemporan, orbit de patimi si pacate, presupune un drum uneori lung, alteori mai de-a dreptul, dupa voia si randuiala lui Dumnezeu. Oricum unul prin „apa si foc”. Recuperarea din abisul mortii se face numai prin suferinta si pocainta, spre invierea cea vesnica. Cel ce orienteaza insa istoria spre fata lui Dumnezeu este Cuvantul lui Dumnezeu. De aceea citatele biblice, filocalice si liturgice prezente in „Lucrarea” sunt, asa cum remarca Florin Caragiu, „stalpi de foc pe calea transfigurarii”. Sunt ranforsajele acestei arhitecturi livresti, despre care criticul Alex Stefanescu afirma coplesitor, dar cu argumentatie profesionista ca este „un brocart literar”.
M.D.: Dar miza Lucrarii mi se pare ca nu este doar una literara, ci se vrea inca si mai ambitioasa. La lectura lasa impresia unui manual de ortodoxie, daca n-ar fi scrisa intr-o limba mult elevata, „specializata”, nu lipsita de pretiozitate. Tehnica redactarii, curat postmodernista, de o constructie baroca cu ghirlande de intertext si increngaturi de citate, dispuse dupa o anume logica discursiva. Aici demonul critic imi da ghes sa intreb: atata bogatie a memoriei citatului nu este totusi prea orgolioasa, poate chiar trufasa, la o carte de acest gen? Unde va este duhul smereniei? Sau nu avea ce cauta intr-o lucrare de autor pe a carui carte de vizita scrie cinstit scriitor, nu preot, nu duhovnic?
C.C.C.: Nu mai pretind de mult nimic. Eu L-am rugat, Il rog si-L voi ruga pe Dumnezeu sa ma aseze si sa ma pastreze si pe mine in „Lucrarea” Sa. Ceea ce este bun in aceasta carte Lui ii apartine, restul e de la mine. Nesmerenia, trufia, pretiozitatea.
Ceea ce cred ca este cu adevarat important este identificarea necesitatii transformarii. Catharsisul. Ca o eliberare. Ca un nou inceput. Ca „o iubire nascanda”. Asa se descopera necesitatea ascezei crestine, nevoia, adica, de a-I face loc lui Dumnezeu in inima ta, in viata ta. Daca nu-I faci loc lui Dumnezeu in viata ta, daca nu te silesti sa obtii aceasta conditie teandrica a impreuna-lucrarii, ajungi pana-ntr-acolo, incat sa-ti pierzi pana si chipul de om, asa cum, vai, astazi putem vedea la tot mai multi semeni.
M.D.: Va invidiez pentru cate cunoasteti despre lumea ortodoxiei, sunteti fara indoiala un initiat in tainele ei. Cand scrieti o astfel de carte, unde isi termina treaba laicul, scriitorul, si unde incepe intrarea „in duh”, caci se vede ca scrieti „in duh”? Si se vede, din ton si din limbaj. Tonul este plin de amenitate, recunosc, iar limbajul… ah, limbajul este al unui intelectual, chiar al unui super-intelectual pe alocuri. Sa fie „limba” aceasta o modalitate de a mentine lectorul in miracol, a induce elevatia spirituala prin energia cuvantului ca Logos?
C.C.C.: Sa nu invidiati pe nimeni nicicand, nici macar amical. Iar pe mine… cu atat mai putin.
M.D.: Invidia mea este buna ca painea calda, construieste. Altfel, cum am sta noi de vorba?
C.C.C.: Vedeti, „Lucrarea” poate ca este bine primita pentru ca reflecta continutul unei anume actualitati. Una mai putin cunoscuta. Ea zugraveste conditia tragica a omului contemporan covarsit de oferta idolatrica si antropolatrica a acestei lumi.
Poate ca nicicand Planeta n-a respirat mai necesar indemnul Botezatorului: „Pocaiti-va, caci s-a apropiat Imparatia Cerurilor!” si, parca niciodata ca acum, omenirea n-a fost mai surda la acest indemn, mai ignoranta si mai nepasatoare fata de mesajele si semnele pe care ni le-a trimis si continua sa ni le arate Dumnezeu. In „Lucrarea” personajele isi traiesc experientele lor, arzand pilduitor pentru cei ce-si cauta insetati conjunctiile iluminatoare. Cu o singura exceptie, toate personajele isi urmeaza traseul dramatic din care mai apoi evadeaza, trecand prin suferinta si pocainta spre calea transfigurarii. Ele devin, asa cum si noi ar trebui sa devenim, chipuri ale rugului aprins si nears, ale focului pe care Hristos l-a aruncat in intunericul si stricaciunea acestei lumi. Fiecare personaj care trece prin catharsisul duhovnicesc nu primeste doar eliberarea si darul de a pune nou inceput, ci si crucea si puterea de a purta slabiciunile celorlalti, de a-i antrena si pe altii, astfel incat, laolalta, sa se zideasca mai vartos in iubire.
Staretul Efrem de la Monastirea Vatoped – Muntele Athos, afirma mai deunazi ca nu exista o spiritualitate monahala si una laica, intr-o stricta separare. Nu exista decat o singura spiritualitate: a vietii duhovnicesti in Hristos pentru toti crestinii.
Daca am privi comunitatea de la Culmea cu Arini (locul actiunii din carte – n.n.) ca pe un singur om, am putea spune ca Iohanna este mintea, Atza, stapanita de patimi, este mania, cea care strajuieste intrarile mintii in chilia inimii, fiind cel mai greu de transformat. Daria e pofta. Iubirea amestecata care trebuie rastignita, avand nevoie sa moara siesi spre a invia intru curatia duhovniceasca, singura prin care omul vede pe Dumnezeu. Leon inchipuie memoria tacuta in care se imprima toata panorama pacatelor care rascolesc fiinta omului. Chinezul este ratiunea ratacita, nealipita inca la sprijinul dumnezeiesc. Tatal Iohannei este voia ezitanta, aservita acestei lumi, omul vechi, singurul care trebuie sa moara in chip tragic, sa se omoare (lucru semnificativ si deloc intamplator – in carte, n. n. ) pentru ca toti ceilalti sa se reinnoiasca. Parintii duhovnicesti, vietuitorii tainicei Sfinte Catacombe sunt duhul, ravna duhovniceasca. Cea care inflacareaza mintea si o calauzeste in chilia inimii spre a o feri de vatamarea viclenelor ganduri si de navalirile dracilor.
M.D.: Pentru cei care nu au citit inca volumul, ce este lucrarea, de fapt, si care este semnificatia titlului?
C.C.C.: „Lucrarea”? Este o tragica secventa din apatica marsaluiala in care traversam aceasta Vale a Suspinelor. Viata! Iata, cateva fapturi evadeaza din dramatica lor realitate, escaladeaza esafodajul acestei zidiri de cuvinte si, in sfarsit iti striga ceva… Le auzi? Nu vrei sa stii cum traiesc sfintii? Dar cum ucide Diavolul? Cum se ajunge cu adevarat in iad si cum se poate smulge cineva din moartea cea vesnica, nu vrei sa afli? Intra! Nu te sfii si nu ezita. Mergi pana la capat! Ai dreptul si sansa sa vezi si sa intelegi toate acestea. Cand vei iesi vei fi diferit!… Am folosit un citat din deschiderea cartii. Actiunea cartii se consuma in arealul unui sat din Romania, un sat homerian, cum il numeste unul dintre personaje. Un sat. Ca un oras, ca o tara, ca un continent. O comunitate fara comuniune. Tragismul umanitatii!
De ce „Lucrarea”? Viata omului se desira pe parcursul acestei traversari a „Vaii Suspinelor”, intre lucrarea Daimonului si Lucrarea Domnului. La om este voia si optiunea! Singurul element in fata caruia atotputernicia lui Dumnezeu paleste este voia omului. Intelege omul oare valoarea acesui dar?
M.D.: Cartea, de la aparitie, are un destin al ei. Ce v-a impresionat mai mult la destinul cartii dumneavoastra?
C.C.C.: Lucrarea care s-a produs in viata unor oameni dupa lectura! Sunt multe, foarte multe cazuri. De la Mona Nicolici despre care am aflat de curand ca a afirmat public acest lucru si pana la Parintele Nicolae Marinescu, staretul Monastirii Sitaru – locul unde am scris o parte din „Lucrarea”. De la Gabriela Hrebenciuc de la Suceava si pana la Parintele Nicolae Bordasiu de la Biserica Sfantul Silvestru din Bucuresti. De la Craiova la Mangalia si de la Brasov la Iasi, in toate cele 22 de orase in care am poposit in drumetia mea de noua luni, cu lansari sau conferinte, am trait multe bucurii. Au fost oameni care s-au intors la credinta, care s-au spovedit pentru intaia data in viata lor, altii care s-au convertit la ortodoxie, altii care s-au lasat de fumat. Am aflat si despre oameni pentru care la 60 de ani „Lucrarea” a fost prima carte pe care au lecturat-o de la inceput pana la sfarsit. Au fost si sunt multe „lucrari”, dar nu cutez sa vorbesc despre toate asa cum nu pot vorbi deocamdata nici despre propria-mi „lucrare”, caci a fost una si cu mine.
M.D.: Editia a doua aduce in plus, ce?
C.C.C.: Editia a doua are doar cateva corecturi neesentiale, de litera si ortografie, dar a aparut sub egida Editurii Cartea Actuala 3C si de aceea era necesara o reprecizare. Nadajduiesc sa fi aparut si intr-un tiraj care sa acopere solicitarile. Acum se gaseste in mai toate librariile, cel putin in Bucuresti si in orasele mai mari.
M.D.: Domnule Cornel Constantin Ciomazga, va doresc ca anul 2005 sa va aduca numai bine! La multi ani!
C.C.C.: Si eu va doresc dumneavoastra si cititorilor, neamului crestin si tuturor semenilor aflati in „lucrare” un an binecuvantat de Dumnezeu, cu izbanzi, cu propasiri si cu bucurii Divine!
de Marian DRAGHICI

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-01-08/

Distribuie...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestDigg thisShare on RedditEmail this to someone

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!

Prin continuarea utilizării site-ul, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. citește detalii...

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close