Apocalipsa Contemporană

Am aflat, cu o bucurie nemărginită, că în România există încă pustnici cu rânduială și trăire atât de înaltă, încât par a descinde din Pateric.

Ce cred ei oare despre vremurile acestea?

– Nu cred altceva decât ceea ce ne-a spus Însuși Stăpânul dintru început. Tot ceea ce prin Sfinții Săi ne-a decriptat mereu în tâlcuiri contemporane spre înțelegerea și întru folosul actului nostru mântuitor.

Vremurile acestea le privesc și ei, cântărindu-le din perspectivă scripturară. Și mai ales din unghiurile Apocalipsei.

Ei spun că cel mai important mesaj al Apocalipsei este cel al duratei lumii acesteia.

Bunînțeles că Apocalipsa nu precizează o dată, privind un anume final, dar părinții pun în ecuație, așa cum au făcut și alții înaintea lor, evenimentele momentului acesta, relaționându-le cu afirmațiile profetice din Apocalipsă.

Ei susțin că prin înstrăinarea aceasta față de Dumnezeu omenirea își grăbește momentul reînoirii. Acela când va fi un Cer nou și un Pământ nou!

Împărățiile pământului, cu bogățiile și cu măreția lor,, într-o zi vor dispărea și atunci va începe necurmata și nesfârșita Împărăție a lui Dumnezeu și a Mielului.

 

Cândva se va stinge „Cetatea cea Mare a Babilonului“. Vor dispărea toate bogățiile și fericirea ei. Babiloane, „glasurile celor care zic din chitară și din gură, din flaut și din trâmbiță, nu se vor mai auzi de acum înainte în tine.“ (Apocalipsa 18, 22)

Toate luminile amețitorului Babilon într-o zi se vor stinge și întunericul le va lua locul. „Și niciodată lumina lămpii nu se va mai ivi în tine.“ (Apocalipsa 18, 23)

Dacă o pană de curent de două, trei zile într-o mare citadelă stârnește adevărate tragedii, cum va fi oare atunci când „niciodată lumina lămpii nu se va mai ivi“?

Cetatea cea mare a Babilonului! Părinții spun că pentru a înțelege aceasta trebuie să citim capitolul șapte din Cartea Proorocului Daniel. Acolo unde marile împărății de pe pământ, cea a Babilonului, cea a Perșilor, cea a succesorilor lui Alexandru și cea Romană, sunt prezentate ca fiare.

Cumplita fiară din Apocalipsă, având zece steme împărătești, este așadar o împărăție puternică a zilelor de pe urmă. O uniune formată din mai multe împărății, simbolizate de cele zece steme.

Antihristul va avea tronul la Ierusalim. Pentru că „Orașul cel mare“, cum este numit la Apocalipsă 11, 8, se deduce a fi Ierusalimul: „Trupurile lor vor zăcea pe ulițele  Cetății celei mari, care se cheamă, duhovnicește, Sodoma și Egipt, unde a fost răstignit și Domnul lor.“

Or, nu există nici o îndoială că Domnul a fost răstignit la Ierusalim.

 

Așadar ei văd, simt și spun că pentru înnoirea ce va să vină sfârșitul celor vechi este aproape. Urmează guvernarea „Omului Păcatului“. Perioadă în care se vor întâmpla lucruri inimaginabile. Vor fi, precum și sunt, nelegiuiri înfricoșătoare, iar când acestea vor atinge nivelurile apoteotice, Dumnezeu va trimite „foc mistuitor“, atât de mare și de cumplit, pe cât de mare și de cumplită a fost nelegiuirea.

Lucrurile se deslușesc de la sine.  Înțelegem că „Cetatea cea mare“ se numește, duhovnicește, Sodoma, pentru că referirea se face la cumplitul păcat al Sodomei. Păcatul pe care omul veacului acesta îl săvârșește cu o nerușinare și cu o voluptate incomparabil mai mare decât locuitorii Sodomei înșiși.

Fărădelegea aceasta se făptuiește de la vârste primare și până la bătrânii nebuni, de la un capăt la altul al pământului, legitimându-se cu titlul firescului, fiind primită ca pecete a așa-numitului spirit liber.

Dar „orașul cel mare“ al Antihristului nu este numit doar Sodoma, ci și Egipt. Adică marea împărăție a idolatriei!

Astăzi totul, în întreaga lume, stă sub semnul dictaturii obiectuale și sub punitivul idolatric. De la pix la automobil, și de la batistă la locuință, omului i se stabilește valoarea în funcție de obiectele pe care le posedă și de idolatria cultivată. O nevăzută instanță stabilește cutuma așa-ziselor norme conform cărora ești cu valul, acceptat într-o formulă, la o cotă, pe un anume palier, sau ești socotit sub acestea, la un nivel neinteresant, marginalizat și izolat cu toate importantele tale daruri lăuntrice.

Antihristul și-a început, așadar, activitatea finală, prin înaintemergătorii lui, plasați peste tot în societatea contemporană, aplicând, iată, planul corupțiilor sale nimicitoare și prin formula aceasta subtilă a idolatriei selective.

Dumnezeule, intrat-au neamurile în moștenirea Ta, pângărit-au locașul Tău cel sfânt, făcut-au din Ierusalim ruină. (Psalmul 78, 1)

 

fragment din LUCRAREA

Distribuie...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestDigg thisShare on RedditEmail this to someone

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!

Prin continuarea utilizării site-ul, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. citește detalii...

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close