SCUIPĂ-ŢI AMARUL!

cccbuceceaCe-o fi vântul ăsta rău şi viforos care s-a iscat dintr-o dată în România,

spulberându-i pospaiul de linişte şi pace

care tocmai mijise după, vai, atâta amar de ani?

Ce-o fi panarama asta răfuitoare sociopolitic din ultimele săptămâni?

Ce-o fi simulacrul ăsta de democraţie românească, în care instituţiile

statului de… drept(ţi?)

stau, iată, aliniate într-un lamentabil front sistemic, aşteptând o singură comandă: “Şo, pe (el) ei!”

Ce societate poate fi asta sfârtecată cel puţin în două, paralizată de spaima

căt(i)uşelor şi încurcată cu totul în mrejele unor oculte interese?

 Ce-o fi spectacolul acesta revuistic ieftin din Parlamentul României, unde un grupuscul de neînţărcaţi, cvasiaţipiţi, plătiţi pentru infantilismul lor politic cu lefuri uriaşe ca parlamentari, fac mendrele unui joc grosolan, sub o altă comandă: “Nu-i lăsaţi să-şi facă treaba!” Pentru ca mai apoi tot ei să devină şi spectatorii show-lui, aplaudând frenetic discursul unui preşedinte vizibil revanşard, care, neţinând seama că se află în amvonul cel mai înalt al naţiunii şi că el este chiar preşedintele acestei întregi naţiuni, a catadicsit ca, tocmai acolo, să-şi exerseze aptitudinile actoriceşti neverificate, pe o retorică caragielească (cacofonia a venit firesc), părând că se adresa, o, doar acelora.

Ce-or fi bâlbâielile şi timidităţile astea domnişoriste ale guvernanţilor care, în locul unor masculine asumaţii de biruitori şi de primi întreprinzători ai ţării, care au obţinut o grozavă admiraţie şi victorie pe cel mai frumos program politic şi administrativ de după 1990, se tot gudură curtuos pe lângă cei care nu contenesc să-i faulteze, pregătindu-le chiar parastasul?

Ce-or fi toate acestea şi altele încă foarte multe care sub ochii noştri adumbresc condiţia binelui nostru şi al ţării acesteia, căreia, vai, nu-i lipseşte decât un singur lucru: s-o iubească şi s-o ocrotească într-adevăr românul adevărat.

Iubeşte-o, frate, şi arată-i asta!

 

 

SCUIPĂ-ŢI AMARUL

de Cornel Constantin Ciomâzgă

 

Iubite frate

când ţara se-mparte

şi pleacă departe

dintr-a ei moarte

şi tu eşti parte

nu sta deoparte

arată că-ţi pasă

că n-ai alt acasă

să poţi zice lasă

nu-ţi este de-ajuns

până unde-ai ajuns

scuipă-ţi amarul

şi schimbă paharul

 

Iubite frate

cele curate

ţi-au fost furate

viclean pe din spate

şi ascunse-n palate

aripa frântă

nu se avântă

stâlcită sub trântă

iar piaza rea cântă

în ţara ta sfântă

nu-ţi este de-ajuns

până unde-ai ajuns

scuipă-ţi amarul

şi schimbă paharul

 

Iubite frate

nu se mai poate

zilele toate

să-ţi fie o noapte

ţi-au pus pe ochi tină

să nu ai lumină

în a ta grădină

să umbli cu vină

ca-ntr-una străină

nu-ţi este de-ajuns

până unde-ai ajuns

scuipă-ţi amarul

şi schimbă paharul

 

Iubite frate

lasă-le-n spate

pe cele deşarte

de care ai parte

nici cele înalte

nu-ţi sunt departe

viaţa de moarte

c-un pas se desparte

alungă blestemul

pe care sistemul

ţi l-a pus în fiinţă

în loc de credinţă

nu-ţi este de-ajuns

până unde-ai ajuns

scuipă-ţi amarul

şi schimbă paharul

 

 

Iubite frate

când ţara

se-mparte

iar cele curate

îţi sunt furate

nu se mai poate

să stai deoparte

şi zilele toate

să-ţi fie o noapte

arată că-ţi pasă

că n-ai alt acasă

să poţi zice lasă

nu-ţi este de-ajuns

până unde-ai ajuns

scuipă-ţi amarul

şi schimbă paharul

 

EPILOG CU RIMĂ ŞCHIOAPĂ

şi bunicii şi nepoţii

protestatarii cu toţii

ştiu vorba ceea cu hoţii

care-şi împart prada-n porţii

ş-apoi strigă…jos guvernul!

De asemenea, ai putea dori...

error: Content is protected !!

Prin continuarea utilizării site-ul, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. citește detalii...

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close