MOCĂNIȚA

MOCĂNIȚA[1]

Atenție!

Aceasta nu este o scriere pentru „deștepți”, nici pentru șmecheri, și mai cu seamă nu se adresează celor care iubesc lucrurile „tari” şi/sau „sofisticate”.

Acesta este un simplu text, pentru oameni normali, care știu să se bucure când descoperă un tâlc[2].

 

Niculae ședea în picioare lângă prispă, rezemat într’un umăr de unul din mărtacii ciopliți grosier, din bardă, cândva demult, când o fi fost făcută casa. Se uita cu o anume noimă după baba Costina, care hălăduia cu greu prin mohorișul neumblat, trăgând belalie de’o sarsana în care părea că duce păcatele satului.

Biata femeie, gândea Niculae, adânc compătimitor. Cum îmblătuiește sărmana printre rugii ăia, dacă nu’i potecă… Pe’acolo, pe unde umblă ea, pe dedesubt, înghițită de bălării, e calea de fier. Patruzeci şi șase de ani a mers pe’acolo Mocănița. Doamne, ce’am mai boscorodit’o! În fiecare zi, dimineața şi seara, tranca-tranca, tranca-tranca, huuu-huuuuuuu, huuu-huuuuuuu… Până’ntr’o zi. De ziua mea, când a venit frate’meu și, înainte să’mi zică la mulți ani’ îmi zisă: Nicule, nu mai umblă Mocănița! Dă’o morții, i’am răspuns eu, nițel afumat, după vreo trei pahare de rachiu pe care le băusem, ca de ziua mea, așteptându’l.

Nicule, a insistat el, privindu’mă drept în ochi, NU MAI UMBLĂ MOCĂNIȚA! Deloc și de tot!

Atunci am simțit cum m’au părăsit aburii rachiului brusc şi în inimă mi s’a pus un junghi ca la moartea mamei.

Cum să nu mai umble Mocănița? CUM? L’am întrebat pe frate’meu. De ce? Cine poate opri Mocănița noastră? Cine?

„Cine?”… A repetat el ca un ecou al revoltei mele. A venit hotărâre de la București! Nu se poate face nimic!

Frate’meu era preot, Dumnezeu sa’l ierte, îl cunoșteau toți ștabii, iar el îi cunoștea pe ei și mai bine. Află tot ce nu știau toți. N’aveam nici un motiv să mă îndoiesc de adevărul pe care mi’l spusese. Numai că nu mă puteam împăca cu gândul ăsta şi nu m’am împăcat până astăzi.

Cât a fost Mocănița, era normal să fie. Să ne preumble pe toți cu toate ale noastre. Dus-întors. Cu papornițele burdușite, cărate cu năduf, aspru şi des suduite.

Cu Mocănița au venit jăndarii, ațâțați de comuniștii ăi dintâi, și ne’au schilodit neamul, făcând din cei mai gospodari şi cei mai de vază din sat, ocnași, strigându’i cu nume de „bandiți”. Dar tot Mocănița ne’a adus și muierile de la născătorie, cu coconii înfășați, pentru unii în scutecele bucuriei și în fală, când erau băieți, iar pentru alții în zărghite ne’mpăcări și în furii nestrunite, când erau băiate, cum se zice pe la noi, fete adicătelea.

Mocănița a fost legătura noastră cu binele, căci așa era înțeles orașul: Binele! Pentru copii mai ales. De’aceea au căutat toți să’și suie într’o zi copiii în Mocăniță și să’i trimită la „bine”. Binele măsii de bine, care ne’a lăsat satele pustii și pe noi fără nepoți, fiindcă de atâta „bine”, azi copiii nu mai fac copii…

Cu Mocănița venea înainte’n sat și filmul. Coborau unii cu un motor şi cu două aparate, strigau pe uliți „filmul, filmul!”, până ajungeau la școală, iar acolo, pe’nserat, ne strângeam cu mic cu mare, tot natul, și ne holbam pe peretele din spate și pe’o bucată de tavan (căci nu încăpeau niciodată „Cei trei muschetari” numai pe perete), pregătindu’ne să devenim cinefili, cum suntem azi.

… Acum, nu ne mai cheamă nici o pricină, dar mulți ne ducem la haltă așaaaa, la ora când trebuia să vină… și stăm o vreme, ca niște stafii, uitându’ne cu toții în zarea văii, de unde venea altădată, hodorogindu’se agale, Mocănița noastră cea de toate zilele. Nu vine! Nu mai vine și știm bine că n’o să mai vină niciodată. Noi o așteptăm, însă, și în felul ăsta ne vărsăm oarecum dorurile. Le retrăim fiecare pe cele frumoase pe care le’om fi trăit pe vremea când venea, ori… poate ne ducem totuși, nădăjduind că într’o zi ar putea reveni, cu osiile și cu roțile’noite, îmbrăcată toată în vopseluri proaspete, și… să nu găsească halta goală.

 

[1] Tren de munte cu linia îngusta.

[2] Înțeles figurat, subînțeles, un anume înțeles, o anume interpretare, uneori alegorie.

Distribuie...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestDigg thisShare on RedditEmail this to someone

De asemenea, ai putea dori...

error: Content is protected !!

Prin continuarea utilizării site-ul, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. citește detalii...

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close