Magistrul Iaca, SIDA & SIDS

Iaca! Pentru mine ,,iaca” acesta nu mai este doar un substantivaş feminin, acolo şi el, care identifică un guler de haină femeiască (cu yaka), un tutun first class, o feşteală sau o mirare oarecare: iacătăvi! Aaaa…; iacătălăi! Ăăăă…; iacătă! Îîîî…; iaca! Oooo…, …

Mămuca Ruxandra, bunică-mea, ,,Moaşa” – cum o strigau trei comune şi o parte dintr-un ,,târg frumos”, recunoscându-i-se, astfel, tainica habitudine prin care-i adusese în lumină pre mai toţi de pe acolo – , năucise cu vorba asta toţi curioşii, dar mai cu seamă pe un mamoş nedumerit care o tot întreba: ,,Moaşă, moaşă, cine te-a învăţat toate lucrurile astea pe care eu le-am deprins în şase ani de facultate, în vreme ce dumneata nu ştii o boabă de carte?”. Iaca! – răspundea spontan Mămuca. Şi toate căpătau o multitudine de înţelesuri şi definiţii pentru ea, în timp ce mamoşul îşi adâncea şi mai mult fărăpriceperea.

Până mai încoace eu am crezut că Mămucă-mea învăţase toate lucrurile acelea care-l mirau pe mamoş de la unul pe care îl chema Iaca. Şi mă gândeam, ştiind că ea nu prea fusese plecată de acasă, unde l-o fi întâlnit ea pe Iaca ăsta, şi cât o fi stat pe lângă el să înveţe ceea ce mamoşul zicea că studiase (?) în şase ani?

Într-o zi (nu orice zi) aveam să înţeleg, dezumflându-mă cumva, că Iaca nu era ceea ce crezusem eu. Dar aveam să mă şi bucur totodată, aflând că “Iaca” al Mămucă-mii era chiar mai mult decât un ins oarecare, fie şi un magistru poate, oricât de priceput ar fi fost el, ,,Iaca” al ei era… Necuprinsul. Iahve!

Aşa se explică răspunsul ei prompt şi certitudinile ,,învăţăturilor” ei.

În acea zi, în care se vor fi desluşit aceste iţişoare ale unei nemeandrice copilării, Mapamondul era marcat de ,,Ziua luptei împotriva SIDA”.

Iaca, maladia aceasta oarbă care flagelează umanitatea îşi are conţinutul mortal în pârdălnicia unui virus: HIV.

Lupta împotriva SIDA presupune, desigur, nenumărate războaie împotriva HIV-ului. Un… ţâşti – bâşti, la o adică. Da, dar tocmai prin asta câştigă el, HIV-ul, bătălie după bătălie, pentru că e atât de ţâşti şi atât de bâşti, încât ochiul omului nu-l vede, nu-l zăreşte, adesea nici nu-l bănuieşte, şi, astfel, ţâştiul sare, bâşti, de unde nici nu se aşteaptă cel care abia atuncea se deşteaptă.

Aceasta este drama!

Mai presus de SIDA, însă, cu mult mai primejdioasă şi mai necruţătoare este o altă maladie: SIDS sau SIDD. Sindromul Imunodeficitar Sufletesc sau Sindromul Imunodeficitar Duhovnicesc.

Ca şi în cazul SIDA, conţinutul ucigaş, consistă tot într-un element invizibil sau greu vizibil cu ochiul liber – ÎNŞELAREA!

Aceasta este tragedia!

Un mare sfânt, aproape contemporan cu noi, Sfântul Ignatie Briancianinov, spunea, vai, că toţi suntem înşelaţi.

Şi cum am putea fi altminteri, într-o astfel de lume, răscroită de noi, oamenii, după fantasmele noastre, temeluită pe condiţia trufiei şi pe determinarea minciunii? O împărăţie a simulărilor şi disimulărilor împotriva Împărăţiei Lui Dumnezeu.

,,Aveţi grijă să nu vă înşele cineva!”. Aşa ne-a povăţuit Mântuitorul. Neprecizând cine ar putea fi acel ,,cineva”. Mama, fratele, prietenul, preotul, maimarele, iubita, soţia…

,,Nimeni să nu vă înşele printr-o prefăcută smerită-cugetare” ne-a spus Sfântul Apostol Pavel (Col. 2,18).

Adevărata smerită-cugetare este, însă, un dar al lui Dumnezeu, pe care noi ar fi trebuit să-l păstrăm, zice Sfântul Ignatie. Este lucrarea harului Dumnezeiesc în mintea şi în inima omului!

A cărui om? A celui care nutreşte azi o ,,smerită-cugetare” după bunul său plac? A celui care este într-o permanentă vânătoare de slavă deşartă? A omului cu sufletul amăgit şi înşelat de învăţături mincinoase, de făţărniciile semenilor, de tertipurile şi trufia omenească, de măguliri şi înşelări?

ÎNŞELAREA. Viciul travestit în virtute.

Cum să dibuim noi ,,virusul” acesta abisal? Cum am putea fi din nou într-o mereu bună-păzire şi într-o dreaptă călăzuire? Cum am putea ieşi din tragedie, bucurându-ne de averea aceasta mare şi nemoştenibilă, singura autentică şi veşnică, softul softurilor – Sufletul? Cum şi cu ce moaşă să renaştem spre a trăi din nou cu adevărat nu doar într-un ,,târg frumos”, ci într-o lume sănătoasă?

Cum? Aşa cum am putea ieşi din toate celelalte drame şi tragedii. Iaca: să altoim cu credinţă pe buzele noastre, în minţile noastre, apoi în inimile noastre, în fiinţele noastre cu totul, în locul tuturor nefericirilor, al păcatelor şi neajunsurilor, al ţâştibâşturilor şi înşelăciunilor, să altoim, aşadar, o formulă cu adevărat miraculoasă: ,,Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pre noi, păcătoşii!”.

E sub garanţia sfinţilor. Încercaţi-o. Iaca!

 

Cornel Constantin Ciomâzgă

(articol apărut în Averea, 10 iunie, 2005)  

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!

Prin continuarea utilizării site-ul, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. citește detalii...

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close