„Dumnezeu se odihnește în omul care se pocăiește, oricât de păcătos ar fi el”

DSC_0496 copy [1024x768]– Aş vrea să-ţi spun, Petre, că Dumnezeu a avut întotdeauna oamenii Săi. În cele mai grele şi urâte vremuri, chiar şi atunci când omul n-a mai vrut să ştie de Dumnezeu, sau poate mai abitir atunci, El i-a avut pe-ai Lui tăinuiţi departe de lume sau uneori chiar în mijlocul ei. Bărbaţii cei mari ai lui Dumnezeu n-au lipsit niciodată. Şi nu lipsesc nici acum. Iată, unul dintre aceştia mulţi, contemporan cu noi, fost mare stareţ în Athos, recunoscut în lumea duhovnicească drept sfânt în viaţă, cu dovezi incontestabile ale sfinţeniei lui, trăieşte acum în sălbăticia lumii celei noi, având o grea dar roditoare lucrare.

Ştii ce spune omul acesta al lui Dumnezeu despre ceea ce vrei tu să faci? Despre spovedanie şi despre pocăinţă? Spune că este cea mai mare şi mai binecuvântată Taină care ne-a fost lăsată. Ea ne pregăteşte cel mai bine pentru ceruri. Nici un păcat de pe pământ nu este de neiertat pentru om şi pentru Dumnezeul iubirii. Dumnezeu se odihneşte în omul care se pocăieşte, oricât de păcătos ar fi el. Dumnezeu doreşte doar mărturisirea greşelii, apoi totul se va încheia sigur bine.


Lacrimile sufletului curăţesc inima, mintea, trupul şi fac în felul acesta fără prihană orice exprimare a omului. Dar dacă harul lui Dumnezeu nu ne umbreşte nu ne putem schimba. Ca să vină, însă, harul lui Dumnezeu trebuie să fim şi noi primitori de har. Şi eu mă bucur enorm că tu ai primit cercetarea asta a lui Dumnezeu. Toţi suntem păcătoşi, nimeni n-a păşit pe pământ fără păcat în afară de Iisus Hristos, Dumnezeul-Om. Prin urmare toţi avem nevoie de pocăinţă şi de întoarcere la Dumnezeu. Toţi ar trebui să alergăm la atotputernica taină a Spovedaniei, numai că nu toţi putem. Unii suntem legaţi cu funiile groase ale patimilor şi înneguraţi de pâclele grele ale necunoaşterii şi neînţelegerii. Este nevoie de multă cunoaştere pentru a putea crede cu adevărat în Dumnezeu. Asta nu se obţine băbeşte, nu este treaba inculţilor. Credinţa autentică nu este pentru proşti! Încrederea în forţele proprii izvorăşte din mândrie şi este rodul egoismului.


Diavolul zi şi noapte ne întinde fel de fel de curse, deschide prăpăstii, organizează tabere de război, iar noi cădem la înţelegeri cu el, făcând parte din planurile lui, încheiem contracte şi armistiţii cu ucigaşul cel viclean. Când omul caută mântuirea găseşte moduri şi metode multiple ca să smulgă mila lui Dumnezeu.


Pocăinţa şterge păcatele chiar şi din amintirea lui Dumnezeu şi le arată ca şi cum nu s-ar fi întâmplat.
Dacă nu ni s-ar fi dat pocăinţa nimeni nu s-ar fi mântuit!


(SE INTORC MORTII ACASA – Pag. 63)

De asemenea, ai putea dori...

error: Content is protected !!

Prin continuarea utilizării site-ul, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. citește detalii...

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close