Dansul fantomelor

De douăzeci şi şase de ani probez gustul amar şi profund toxic fiinţial, infinit păgubos, al înşelării continue prin care concetăţenii mei români s-au lăsat prinşi în toate cursele electorale care le-au fost întinse. Nu le-au ratat pe nici unele. Dacă la mijloc n-ar fi fost păguboasa fudulie a lui “Las că ştiu eu, băi!”, ai zice că le-au căutat chiar cu o anume voluptate. Altfel cum ar fi putut să aibă parte România de preşedinţii pe care i-a avut? Unul mai nepotrivit decât altul (ca să mă exprim excesiv de decent). Şi cum s-ar fi putut dezvolta cancerul acesta politic care a mâncat România până la os, de i-au rămas copiii orfani sau de izbelişte prin sate sau pe maidanele oraşelor. I-au rămas spitalele fără medicii cărora concetăţenii mei, electorii, le-au plătit şcolarizarea îndelungată şi întreaga pregătire până când au ajuns tentanţi pentru marile clinici ale străinătăţii. I-au rămas scheletele fantomatice ale unei industrii care nu era cu nimic mai prejos, în cea mai mare parte a ei, decât multe alte industrii străine cărora le-am devenit azi cumpărători. I-a mai rămas şi o economie complet devalizată şi cu datorii cât munţii despăduriţi la vedere, sub indiferenţa noastră şi sub rânjetul obraznic şi factice al tuturor neromânilor (după naţionalitate şi mai ales după suflet). Cei care ajunşi la putere s-au năpustit cu furie apoi împotriva celor cărora le-au cerşit voturile, aşa cum o fac şi astăzi.

Oare nu-i destul?

România a fost, în acest sfert de veac, sistematic şi făţiş, sub ochii noştri, violată, jefuită şi umilită în fiecare zi, în faţa întregii lumi, de către aceia care, pe cursele acelea electorale în care au intrat concetăţenii mei alegători, s-au cocoţat în jilţurile puterii, de unde mai apoi, sfidându-i cu aroganţă, i-au transformat în mod neruşinat în martori pasivi dar complici la jocul lor murdar.
Oare nu-i destul?

În 1990 nişte politruci înconjuraţi de tot felul de gășcari, de securişti şi de fel de fel de pescuitori în ape tulburi, au pus hamurile şi şeaua pe România, cum se zice, şi au călărit-o apoi nemilos, neîncetat, până astăzi, 26 de ani, pe principiul: “Dă-mi-o mie, na-ţi-o ţie!”
Oare nu-i destul?

Astăzi mârţoaga noastră iar e pregătită de mezat. Duminică e târgul. Pe lângă vechii samsari şi călăreţi, unii dintre ei făcând dovada turpitudinii infinite, nici n-au apucat să se descocoțeze de pe tronurile palatelor că au şi revenit grobian în faţa lumii cu partide de cafenea, vorbind despre sărăcie, despre justiţia coruptă şi nedreaptă, despre fel de fel de cârdășeli, vezi, Doamne, de ca şi când nu ei le-ar fi creat, fiindu-le mijloace de lucru.
Alţii, mizând pe clasica ignoranţă a turmentatului votant, în loc de proiecte şi programe pentru ţară, au scos pe trotuarele electorale femeiuşti cu aere şi garderobe de miss care să dea cât mai bine pe sticla HDTv, vorbind despre caii lor verzi de pe pereţii partidelor conjuncturale în care nici neînțărcații n-ar mai trebui să creadă.
Oare nu-i destul?

Dar cel mai otrăvit dintre viermuşii din acul pregătit pentru peştişorii cu vot de aur au fost nişte samsari tineri, cu aură de facebook, cu accente internaţionale şi cu entuziasme achiziţionate de prin mall-uri occidentale, arătând cu evidență, pentru cine a avut ochi şi a vrut să vadă, că licitaţiile lor pentru biata mârţoagă erau făcute cu gurile altora. Ale celor care pretind ipocrit de prin culise îndepărtate şi oculte că nu le put gurile a usturoi politic şi nici a interes electoral românesc.
Ceea ce s-a văzut mai greu în ţarcul actualei licitaţii a mârţoagei a fost tocmai dansul ritualic cu invocări hipnotice al acestor fantome care umblând prin penumbrele politichiilor lumii caută disperaţi ce ţară să mai apuce şi s-o anine în panoplia trofeelor mondialiste.
Oare nu-i destul?

Îl rog pe Bunul Dumnezeu să facă precum numai El poate şi ştie astfel încât concetăţenii mei români să înţeleagă până în ziua “târgului” că a vota rămâne o şansă, chiar dacă în multe situaţii votul lor a fost nesocotit grosolan, sau măsluit în chip siluitor, vai, de-atâtea ori.
Să înţeleagă că votând lucid ar putea întrerupe dansul blestematelor fantome şi să-şi facă anul acesta cel mai frumos cadou de Crăciun:
Propria ţară!
ROMÂNIA ROMÂNILOR!

De asemenea, ai putea dori...

error: Content is protected !!

Prin continuarea utilizării site-ul, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. citește detalii...

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close