BISERICA NU SUNTEŢI DOMNIILE VOASTRE!

„Şi dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă.”
(Mt. 5, 29)

Circulă acum pe „reţele” un text care aparţine cu poză cu tot Prea Sfinţitului Varlaam Ploieşteanul: „Canalele tv, jurnaliştii şi ziarele care atacă Biserica şi credinţa, comit o crimă! Aceşti oameni sunt plătiţi de aceleaşi forţe care ne-au furat industria şi au cumpărat pământurile. Acum ne vor sufletul!”
Ghiduşă afirmaţie!
Prea Sfinţite Părinte, dacă deţineţi dovezile pentru o aşa de grozavă afirmaţie va fi breaking-news-ul anului!
Dar dacă, precum lesne intuiesc, nu este aşa, există o vorbă: „Dacă tăceai, filosof rămâneai!”

Fac dintr-un început o mărturisire, aşa cum am făcut public de multe ori, aşa cum am făcut-o şi în cărţile mele, în prelegerile sau în întâlnirile particulare: Nu am ceva mai de preţ decât credinţa în Dumnezeu, pe care mi-o trăiesc, străduindu-mă atâta cât Acesta cunoaşte, cât mai ortodox. Şi fac această precizare pentru ca nu cumva să se creadă că vin şi spun ce voi spune mai jos, rătăcind pe cine ştie ce coclauri religioase, dar nici ca o fală, vai, să nu-mi fie mie socotită aceasta. Avem, însă, datoria înaintea lui Dumnezeu, să respectăm porunca: „…Să vă fie vouă ce vă este da, da, şi ce vă este nu, nu! Căci ce este mai mult decât atâta este de la Diavol!”

Pentru că sentinţa P.S. Varlaam circulă tocmai zilele acestea pe internet, presupun că ea se îndreaptă spre acele instituţii de presă şi spre acei ziarişti care au tratat (vai, cum s-au priceput !?!) pârdalnicele şi păguboasele cazuri din ultimele săptămâni: Pomohaci, Celestin, Bârlădeanu…
Prea Sfinţite Părinte, în calitatea mea de scriitor creştin aş fi bucuros să mă pot alătura unei atitudini critice obiective, pe care aţi avea-o argumentată legic şi logic, privind orice nedreptate la adresa Bisericii căreia îi aparţin, iar nu să mă aflu în această dezagreabilă situaţie în care să vă relev nedreptatea. Cu evidentă dificultate trec peste afirmaţia generală, formulată cel puţin abrupt pentru un ierarh, şi mă opresc la ideea de crimă. Prea Sfinţite, libertatea de exprimare, oricum se manifestă ea, gângav poate sau bâlbâit, bicisnic, aprins şi adesea chiar nefondat, critic şi riguros argumentată, pamfletară, instituţională sau particulară, este un drept „sfânt”, care în România a fost câştigat cu preţ de sânge tânăr, vărsat în 1989, consfinţit în Constituţia României şi în Carta Internaţională a Drepturilor Omului, la care România este demult semnatară. Libertatea de exprimare, aşadar, indiferent de condiţii, nu poate fi socotită nicidecum „o crimă”! Mai ales atunci când se îndreaptă critic spre cele total drăceşti paţachinate cu farduri pretins duhovniceşti. Adicătelea atunci când, punând în mare dificultate seriozitatea, afirmaţi că „atacă Biserica şi credinţa”.
M-aş fi aşteptat ca de la înălţimea demnităţii în care vă aflaţi să fi observat că palidele dezbateri jurnalistice, cele la care m-am uitat eu, „puţine” şi puţin, ce-i drept, au avut ca obiectiv, „cazuri” petrecute în cadrul Bisericii Ortodoxe, nu Biserica. Şi mai ales persoane care au creat acele cazuri, nu credinţa. Persoane, zic, care, prin ceea ce s-a aflat, prin ceea ce se spune şi /sau se vede în anumite înregistrări că au făcut, pe mulţi au frisonat şi pe mulţi au smintit. Pe mulţi dintre cei care, în calitatea lor de străduitori credincioşi, constituie chiar Biserica. Pentru că, precum bine ştiţi, probabil, conform Legii Sfinte, Biserica, dincolo de condiţia ei funcţionărească la care este redusă uneori, presupune ADUNAREA CREDINCIOŞILOR. E clar? Iar credinţa, ca una dintre virtuţile fundamentale creştineşti, nu poate fi atacată în condiţia sa de nici o televiziune şi de nici un jurnalist. Punct!
Prea Sfinţite, Biserica nu sunteţi „Domniile Voastre” (veţi înţelege puţin mai jos de ce folosesc această exprimare!), Biserica nu sunt cei care, prin fel de fel de tertipuri, s-au cocoţat, înghesuindu-se spre fel de fel de demnităţi bisericeşti, socotindu-le drept „o meserie uşurea cu bănuţi la teşcherea!”.
Biserica nu sunt nici pe departe pungaşii şi puşlamalele (într-o prea mică parte vădiţi şi dovediţi deocamdată) care au îndrăznit cu neruşinare drăcească să îmbrace chipuri de ierarhi, de preoţi şi călugări, şi astfel, lupi vicleni fiind, nu în piei de oi s-au îmbrăcat, ci în chiar păstori s-au deghizat, rătăcind turma, simulând credinţa, schimonosind lucrarea, îndeletnicindu-se cu toate drăcăriile, amăgind atâtea suflete, ajungând, precum Hristos Însuşi zice: „… unii ca aceştia nici pe ei nu se mântuie şi nici pe alţii nu-i lasă să-şi afle mântuirea!”

Dacă ceea ce au făcut televiziunile şi au afirmat jurnaliştii în ultima vreme ziceţi că ar fi „o crimă”, mă întreb şi vă întreb cum socotiţi cuvintele Părintelui Trifon, Egumenul Monastirii Atotmilostivului Mântuitor, Vashon Island, Seattle, Washington State, care, iată, ce ne şi VĂ spune: „Ortodoxia are tradiţie în a evita clericalismul; şi totuşi, în ultima veme, o profundă corupţie a slujirii preoţeşti a pătruns şi în Biserica noastră Ortodoxă. Aceasta a făcut ca o parte din clerici să-şi urmărească îndeosebi interesele personale şi chiar să caute evitarea poverii grele a slujirii misiunii înalte a Bisericii împinşi de dorinţa de mărire. Vederea acestora este uneori atât de întunecată, încât nu-şi pun doar sufletele lor în primejdie, ci şi ale credincioşilor care au nevoie de o povăţuire smerită, părintească şi pastorală, şi care vor avea numai de suferit sub o astfel de <îndrumare>.
(…) Cultura abuzului este stimulată şi întreţinută prin refuzul de a vieţui în conformitate cu simplitatea şi cu smerenia pildei ce ne-o dă Hristos (!!!).
(…) Este aceeaşi cultură care se face că nu vede moravurile dăunătoare ce pervertesc mesajul Evangheliei (!!!), înlocuind astfel lucrarea tămăduirii sufletelor cu o cultură lumească mult prea asemănătoare cu cea din feudele Europei medievale.
(…) Ortodoxia trebuie să se întoarcă neapărat la izvoare, renunţând la pretenţiile sale regale (!!!) şi la tot fastul de curte (!!!).
Ierarhii ar trebui să-şi conducă eparhiile potrivit îndreptarului biblic întemeiat pe dragostea pentru preoţii lor, pentru turma lor, căci dominaţia prin teamă şi tiranie nu este de la Hristos.
Preoţii trebuie să-şi conducă poporul credincios ca nişte părinţi iubitori, iar nu ca nişte guvernatori locali numiţi de Cezar (!!!).
(…) Pentru a merge înainte este nevoie de ierarhi, de stareţi, de duhovnici şi de preoţi care să fie cu mult mai mult decât nişte oficialităţi religioase (!!!).
Este nevoie de oameni cu viaţă sfântă care să-şi conducă credincioşii ca păstori iubitori, cu inima îndurerată şi plină de milostivire pentru turma lor.” (Se întorc morţii acasă – pg. 280,281)
E o crimă, Prea Sfinţite, ce spune bătrânul egumen?
Nu cumva este mai degrabă o crimă atitudinea de a piti gunoiul sub preş? A pretinde că eşti ceea ce n-ai devenit? Că ştii ceea ce nu cunoşti, simulând duhovniceşte că ai ceea ce n-ai dobândit?
Credinţa, aşadar, nu este o iluzie, iar Biserica, unica instituţie teandrică (Divino-umană), îl are pe Hristos Dumnezeu Cap, şi trup mulţimea credincioşilor care, conştientizându-şi într-o zi pe deplin condiţia lor, s-ar putea să vrea să schimbe ceva la care Domniile Voastre nu vă gândiţi. Deşi bine ar fi s-o faceţi.

Părintele Rafail Noica scria nu demult într-o „scrisoare profetică”, adresată tocmai unui ierarh: „Vremea este a cernerii, va trebui să pierdem pe mulţi din rândurile preoţilor şi din numărul credincioşilor…
Vom fi nevoiţi să vedem propăşiri şi izbânzi din partea catolicismului şi a celorlalte secte; să ne vedem făcuţi de râs şi de ruşine de către mass-media, şi pe noi înşine, şi pe iubita noastră Biserică, şi tot ce avem mai scump şi mai sfânt în lume; să răbdăm ocări şi prigoane din afară, iar dinlăuntru smintiri şi poticniri şi vânzări (!!!).
(…) Acum va trebui să se lămurească credinţa noastră; acum se va vedea, în sfârşit, ce va fi fost Biserica – şi ce nu; acum – care va fi fost acel <popor binecredincios de pretutindenea> (conform Liturghierelor recente), şi ce anume va rămânea <neclătit (nedărâmat n.n.) de porţile iadului> (Mt. 16, 18)… şi ce va trebui să cadă pentru că acum, în sfârşit, vremea stă să nască veşnicia.
(…) <Acum mai aproape este nouă mântuirea decât am crezut> (Rom. 13, 11), şi decât au crezut strămoşii noştri; că în zilele Sfântului Ioan Botezătorul doar <se apropiase> Împărăţia Cerurilor (Mt. 3, 2), acum este <lângă uşi> (Mc. 13, 29), şi <mlădiţele smochinului> vestesc vara (Mc. 13, 28).
Acum a şi început acea vreme când <cel ce nedreptăţeşte – mai nedreptăţească, şi cel ce spurcă – mai spurce> (Apoc. 22, 11), căci s-a umplut întreg globul pământesc de promiscuitate şi de libertinaj neînfrânat. De toate cele de negândit în urmă cu vreo treizeci de ani. Acum sunt monedă curentă!
<…şi cel drept mai facă dreptate, şi cel sfânt mai sfinţească-se>, pentru că <Cel ce este să vie va veni, şi nu va (mai) zăbovi>, şi <plata Lui în mâna Lui> (Evr. 10, 37 si Apoc. 22,11-12) pentru fiecare!”

Prea Sfinţite Părinte, înţelegând că lupta noastră nu este împotriva televiziunilor şi a ziariştilor, <ci împotriva căpeteniilor, împotriva puterilor, împotriva stăpânilor întunericului acestui veac, şi împotriva duhurilor răutăţii de sub cer> (Efes. 6,12), împotriva celor care râs şi batjocură au făcut în chiar mijlocul Bisericii, mă rog Domnului să vă împărtăşească în inimă ceea ce este în sufletul meu, scriind acestea, şi astfel nu numai să nu vă întristez, ci, poate, schimbându-vă măcar puţin perspectiva înţelegerii, să vă bucuraţi că puteţi încă să-i binecuvântaţi şi să vă rugaţi chiar şi pentru cei ce nu vă sunt lăudători.
„Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc. (…) Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă (…), iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.” (Mt. 5 – 44, 22)
Atât!

Cornel Constantin Ciomâzgă – scriitor creştin ortodox

P.S. Vai, cât aş vrea, ca prin cele afirmate mai sus să nu am dreptate.

De asemenea, ai putea dori...

error: Content is protected !!

Prin continuarea utilizării site-ul, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. citește detalii...

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close